În termeni simpli, din popor, pot spune că melodiile cu efect hipnotic şi psihotic de mai jos îmi provoacă o euforie stihială manifestată într-un dans lăuntric efectuat prin salturi graţioase în cosmic din teluric, locomoţie virtuală care presupune prefacerea imagistică şi comportamentală atât a dimensiunii fizice a dansatorului cât şi a universului compensatoriu generat de hiperactivitatea sinapselor acestuia, fapt explicabil din punct de vedere anatomic printr-o serie de secreţii hormonale cu efect alterant asupra sistemului nervos central.
Explicaţie pentru cine n-are răbdare să parcurgă tot traseul muzical: starea mea generală ilustrată prin secvenţa sonoră de mai jos e sintetizabilă într-o singură frază - am senzaţia că în blocul de vizavi locuieşte lunetistul din coşmarurile mele recurente, care se ascunde în oricare dintre apartamentele din câmpul meu vizual, în spatele unui halat agăţat pe umeraş la geam, fapt pentru care nu e nevoie să mă concentrez peste măsură încât să simt între sprâncene punctul roşu marcat de laserul dumnealui când îmi aprind ţigara.